Nu fumatzi iarba, calcatzi-o!!!! Partea 3

acu dracu tot drac, cu cat incearca mai tare si nu-i iese cu atat se incapatzaneaza mai abitir sa persiste…si cum insistentza e mama premeditarii, am hotarat, de fapt cunoshtintzele experte in ale rularii si mai nou in ale achizitziilor, s-au hotarat sa rupa siru ghinioanelor si m-au surprins cu o spontana… o intalnire pe nv cu o muiere ametzitoare noua….alta rasa, alt miros, alta aproximare de cantitatzi.

miroseam succesul cand m-am apucat sa trag cu determinare de reushita din filtrul lui Mari. desi avertizment initzial a existat: sa nu fim barbari, ca astea-s tari rau, bah!!! pai cum sa mai cred cunoshtintza dupa partea 1 si partea 2 a poveshtii…in gandu meu mi-am zis: fraierilor, facetzi voi cum credetzi, ca eu vreau creieri pulbere….si din trei fumuri pofticioase, lacome si maxime, pulbere am fost…..

am descoperit cum sa ma imbat fara sa duhnesc ca o damigeana. am descoperit cum creierii pot sa faca sport si inca nishte mishcari foarte ampleee….adica sus jos-uri de erau ca o pista de bowling cu ochii pe post de popice….

am incercat sa articulez cuvinte si imi iesheau altele, am incercat sa explic o gluma care m-a amuzat 5 ani….a devenit o adevarata filozofeala de 10 min….

am incercat sa imi controlez mishcarile schizo-paranoico-duse cu pluta de leganare ushoara stanga dreapta, fatza spate ….si aici s-a rupt filmu. cu cat eu incercam mai mult sa imi recapat echilibrul sau macar o urma vaga a lui, cu atat respectivu (echilibru) se ducea pe campii mai vesele si mai indepartate de realitate…lasand loc: tam-tam: panicii….dupa atatea premeditari, atatea incercari eshuate, nirvana mea se ducea pe apa dambovitzei in vreme de seceta…

cum dreac fac sa-mi tzin capu drept, mainile au o viatza proprie, de ce nu se duc spre paharu ala??…si inima incerca sa-mi spuna ceva, prin morse….creieru, ma paraseshte, s-a hotarat, gata, o ia la trap??….daca pleaca si fac comotzie cerebrala…daca eu fac comotzie si nimeni nu o sa observe pentru ca sunt prea amuzatzi de degetele lor….ce tot zice cunostintza asta a mea ca sunt verde????ce palaria bunicii are o obsesie sau e tampit???

cam asa am tinut-o, numai pe panta veseliei care a culminat cu o varsare de matze crunta si apoi cu un drum spre casa pe 7 carari cum n-am facut in viatza mea…partea buna: era pentru prima oara cand puteam sa stau fara griji si sa dau bot in bot cu orice vecin: nu duhneam a alcool…deci era ok….shlafan, buf!!!

toata patrunderea, ca n-a fost nici calatorie, nici excursie (ca astea necesita mai mult timp) in lumea femeilor halucinogene a durat 45 de minute….de comotzie shi mai mult de nu.

fratzi, copii, mame si piratzi….nu fumatzi, calcatzi iarba, ca altfel riscatzi sa va comotzionatzi…..(cat genialism in stare gema, pupa-m-as)!!!!

the end!!!