mori mah, da-te dreacu

venise soarele si pe plantatzia mea…dupa o lunga perioada de stres maxim, de futareala crunta din partea aducatorilor de bani pentru Proprietar, venisem in final soarele si pe strada mea…

scapasem de totzi crizatzii, nefututzii si nf-tutele, nemultumitzii si perfectionishtii care intotdeuna cred ca exista o varianta mai buna decat toate cele…dadusem peste raiul sclavilor, peste finantzatorul perfect: primeam ok-uri la comanda, era multumit de ceea ce prestam noi, nu voia mai mult, nu avea nimic de obiectat, isi cerea scuze cand depasea limita, ce mai…era paradisul coborat pe ogor….ei bine acest finantator perfect s-a gandit el asa ca ar fi cazul sa isi ia la randul lui un sclav….

si nu asa orice marca de sclav, ci d-ala, al mai al dracu dintre ei: frustratul, tzaranul, nemultumitul, infumuratu’, prostu fudul, genul eu le stiu pe toate si am nasu atat de sus ca nu mi-l ajungi cu nici o idee care nu vine din prea-magicul si vrajitul, multipotentul si multivalentul meu intelect aromatizat cu iz de ma prefac ca sunt spiritual!!!!

am un mesaj pentru tine, mai “am fost dierctor si am ajuns sub o femeieeee”:

mari mah, da-te dreacu, ca mi-ai futut orice chef de a sclavui, toata bucuria ogorului edenic si acu imi amintesc cu ura ca existi si nici cafeaua nu mai scoate dracii din mine!!!!

ciuda inciudatului ciudos