Moda EMO-tionatilor pe viatza

M-a luat un val de vara si mi-am luat un tricou cu un craniu pe el. Mi l-am luat cu gandu ca ceva vreme de aici inainte ala sa fie tricoul de luni, poate ma lasa dreacu si pe mine in pace lumea sa-mi odihnesc creierii dupa weekend, ca oricum lunea sucks big time. Si ma duc lunea la munca cu ceva mai multa bine-dispunere la gandu’ ca tricoul isi va face treaba si diversi inutili nu se vor mai baga in seama cu mine.

Ei bine, relaxarea s-a dus cu pluta pe Dambovita din secunda in care am auzit prima data ” da ce tricou EMO ti-ai tras”…. ce pula mea e faza asta cu EMO. Cand a aparut si de unde atat de multa valva si, si mai mult de atat, cand dracu au devenit craniile simbolul emotionatilor astia de viata? Cand au fost inlocuiti roacarii suparati cu niste mici “daca imi da mama prea multi bani de buzunar imi tai venele de deprimare”?

Plus ca probabil nu m-as fi enervat atat de tare daca EMo astia ar fi avut si ei niste principii solide. Nu ma enerveaza cum se imbraca, nu ma enerveaza cum se tund, nu-mi place sa incerc sa schimb pasaricile altora cand eu am uns tol. Ma enerveaza in schimb atata emotivitate. De  unde dreacu aduna un integrat mintal atatea emotii si sensivitati intr-un creier de 17-18 ani? Si clasica scuza cu sunt destepti si d-aia nu tine. Mai sunt destepoti si oamenii f tari care nu simt nevoia sa ia praf de pizda (tantum roza) ca sa faca tripuri in lumea celor care nu crapa de ura ca sunt deprimati.

Sa culegeti flori pe campii foarte roz mah EMO-tionatilor!!!!

P.S. si de acum in colo craniilor vor fi simbolul recalcitrantilor de luni