animale proprietate personala

in toata copilaria mea zdruncinata nu am posedat nici macar un singur animal propriu….am avut jucarii in copilarie, insa n-am avut animale…crescatorii mei au invocat ca nu as avea grija de ele si ar fi o bataie de creieri in plus pentru ei…asadar, ioc animal de companie.

da asta nu putea sa dureze prea mult dat fiind ca sunt genu ala care pica la animale…cunoscutii mei din vremea aia, adica prin liceu asa, cunoscandu-mi frustrarile legate de faptu ca nu posed nici o bataie de cap insufletita, mi-au facut cadou, cu ocazii imbratranirii cu inca un an, un animal…sau ma rog o tentativa….un hamster. si nu am simtit bucuria de a avea un animal, pentru ca era un nenorocit de hamster care nu facea nimic…doar statea in acvariu si isi indesa mancarea ( calicu dracu)….cred ca pentru ca nu am simtit bucuria la amaratu ala de hamster nu am avut parte nici de urmatoarele animale firesti de casa. pe scurt:

- hamsteru s-a sinucis la 6 luni de la primire: prostu a mancat castraveti desi stia ca hamsterii nu au voie sa manance castraveti

- pisica marca birmaneza – si-a luat lumea in cap – mortii ei de pisica – era insuportabila

- cainele marca metis de lup cu doberman – s-a lasat furat ( l-au pacalit unii cu niste pocnitori – prostu se speria asa de rau de ele ca incerca sa se bage sub un pat care nu avea sub pat)

acum ca o pedeapsa suprema, dupa ce am avut frumusete de dulau in toata regula, m-am procopsit cu un monstrulache marca canis alb, de iti vine sa-l bagi la microunde de fiecare Paste!

el saracu e funny asa, da e prost de imi vine sa mor de rusine…taman cu asta m-am procopsit si se pare ca e relatia cu cea mai lunga durata….da e ok, ca ca si cum as avea un catel, o oaie, o pisica si un hamster, toate intr-un popandau d-asta cret!

proprietaru final