me lene de poveste

la un moment dat va trebui sa imi iau inima in canini si labele din fata la zor si sa prestez cu povestirea fenomenului de parasire a plantatiei, ceea ce echivaleaza intr-o maniera aproape sinonimica ( acu stau si dau cu gandul la cum sa evit cacofonia…n-am gasit, asa ca am filosofat ca daca o pun dupa paranteza nu va mai prindeti) cu:

- sclav demisionar

- sclav demisionar pe vreme de criza

- sclav demisionar pe vreme de criza alaturi de alti doi sclavi demisionari

- sclav demisionar pe vreme de criza alaturi de alti doi sclavi demisionari, toti trei oameni foarte importanti in firma ( cu umflatu in fulgi aferent clar)

- sclavi demisionari etichetati drept niste sclavi care umbla cu fapta

- sclavi demisionari in pericol sa fie urmariti pe mai multe fronturi: legale si ilegale

- asadar, sclavi demisionari care au dat mult cocos ( ca in: nuca de cocos) Marelui Proprietar

- sclavi demisionari in culmea extazului fericesc posibil

- sclavi demisionari care o ard aiurea la 2 ziua daca au chef

- sclavi demisionari pentru care nu mai exista inceput si sfarsit de saptamana pentru ca a doua zi nu trebuie sa-i mai vada fatuca perfect tampa a Marelui Proprietar

- sclavi demisionari care au extrem de mari sanse ca la un moment dat in existenta lor , odata ajunsi la o etate respectabila, la care aruncarea cu sacosa pe scaunul din fata, cand tu esti la usa din spate a autobuzului devine singurul sport pe care il practici, ( daca va fi nevoie sa fac asta, promit solemn ca ma apuc sa scriu poezii si sa mor) sa nu se mai infioare si sa nu mai recurgiteze orice la auzul expresiei ” Da Mama!” ( pentru ca asta e un soc peste care nu se trece asa intr-un an – doi).

cartea de munca din posesie