destinatii exotice…….. plecari zilnice!

Datele introduse au fost depuse in categoriile ‘inca din frageda pruncie’

dragoste la prima licoare

09 noiembrie 2009 · Scrieti un comentariu

no un lucru e cert: imi place ardealu. inca nu m-as muta din bucuresti nici sub amenintarea picaturilor de ceara fierbinte, insa ideea de a presta cu vizite in cluj la intervale regulate de timp mere de minune si ma coafeaza mai ceva ca un stilist ghei.

cluju mi s-a conturat pe sinapse ca un fel de paradis al alcooalelor bine prestate, inovative, la preturi de- si pune concurenta shtreangu si se da uta de tavan…manifest reactii cu caracter aproape sexual la o bautura numita agua ( prestata din frunze de coca) si la un amestec dibaci pe baza ei, facut de maini tinere, dar destul de pricepute, de barbat de bar.

cluju a debutat inca de joi (sclavi fara de stapani care ne aflam)  sub emblema unei activitati constructoare de echipa si s-a remarcat si printr-un program absolut bine pus la punct, extrem de responsabil: somn care incepea cand lumea ajunge pe plantatii, maxim 4 ore, sa nu ne invatam, cafea – fo 3 ore, asezonata mereu cu ceva de pe raftul de jos, pentru un plus de savoare, cum ar zice reclama. apoi urma masa la o ora decenta, 5 pm. o plimbare lejera de seara sa ne revenim dupe masa si apoi reveneam la frunzele de coca si alte minuni care tin de mixologie.

la cluj am descoperit ca shalata ( cunoscatorii vor sti ca primul a are si caciulita intoarsa in sus :) )) ) nu inseamna o bucata servita cu dosul palmei, ci implica rosii, castraveti si da, chiar si salata :) . la cluj am auzit de domnuca si domnuc si primu banc sec care a fost prea sec, desi unu sec mi-a placut intotdeauna…la cluj am aflat ca daca ti se spune spanu si te prezinti radu, asta inseamna ca sigur in buletin te cheama vasili si ca radu te prezinti doar pentru ca cineva a reusit sa te convinga ca tu nu ai fata de vasili, ci de radu. ( daca te intrebi “si spanu de unde vine?” citeste harap alb). la cluj am mers din nou la un bairam, de cand am terminat liceu. la cluj mi-am dat seama ca la fel de bine si bucurestenii pot avea accent in ochii celorlalti.

ioi ce ne-om mai distrat!

echipa construita in stil ardelenesc in vikend!

Categorii: Ce e rau si lui D-zeu ii place! · inca din frageda pruncie · plantatie · rautate
Tagged: , , , , , ,

monstri de buzunar

03 august 2009 · Scrieti un comentariu

nu am mai spus asta pana acum insa, ori de cate ori ajung in preajma unui monstru de buzunar ma ia cu nervi la creieri. prin termenul de monstru de buzunar trebuie sa se inteleaga ideea de vietate proaspat impinsa pe terra, cu varsta nu mai mare de 7 ani.

cand ma uit la cate unul nu ma pot abtine sa nu observ ca sunt niste saculeti plini de microbi, deloc atat de placut pe cat ar trebui.

nu stiu cum dracu au ajuns niste minti luminate sa ii considere angelici, curati, delicati si alte adjective delicate inchinate maretiei unui mic scarbos….adica daca stai sa o iei logic nu au nici o legatura cu toate exagerarile alea de mai sus. de fapt ei sunt:

- mucosi cu exces permanent de tot felu de secretii – ce poate fi mai scarbos decat un belit mic cu mucii pe toate fatza

- obraznici si santajisti din fasha – urla sa-i iei in brate, dau replici de cand invata primele cuvinte, se nasc inoculati cu notiunea de a face contra – ia spune-i lu unu sa n-o ia prin balta

- put – sa dea dracii daca eu am simtit fo data mirosu ala de bebelush atat de laudat…chiar si cand era proaspat imbaiat miroasea a lapte de tatza de dama – scarbos

- urla, chiraie, maraie, oracaie – se zice ca monstrii nu urla ei de pomana – ei bine, in cazu asta, reusesc toti sa gaseasca un motiv, tot timpu!!!

- si colac peste pupaza sunt murdari tot timpul – cumva, oricat de mult se schimba, chiar daca stau numai in casa ei sunt murdari tot timpu….htf???

pentru toate motivele astea am dezvoltat teoria potrivit careia toti monstrii trebuie innecati in cadita inca din fasha….daca scapa, dinr-un motiv sau altul de acest moment, respectiv etapa ” in fasha”, atunci singura solutie ramane clar sa ii batzi regulat si extrem de violent!!!

fundatia innecati monstrii

Categorii: Profund cu scarba · inca din frageda pruncie
Tagged: , , , , , , , , , , , ,

animale proprietate personala

30 noiembrie 2008 · Scrieti un comentariu

in toata copilaria mea zdruncinata nu am posedat nici macar un singur animal propriu….am avut jucarii in copilarie, insa n-am avut animale…crescatorii mei au invocat ca nu as avea grija de ele si ar fi o bataie de creieri in plus pentru ei…asadar, ioc animal de companie.

da asta nu putea sa dureze prea mult dat fiind ca sunt genu ala care pica la animale…cunoscutii mei din vremea aia, adica prin liceu asa, cunoscandu-mi frustrarile legate de faptu ca nu posed nici o bataie de cap insufletita, mi-au facut cadou, cu ocazii imbratranirii cu inca un an, un animal…sau ma rog o tentativa….un hamster. si nu am simtit bucuria de a avea un animal, pentru ca era un nenorocit de hamster care nu facea nimic…doar statea in acvariu si isi indesa mancarea ( calicu dracu)….cred ca pentru ca nu am simtit bucuria la amaratu ala de hamster nu am avut parte nici de urmatoarele animale firesti de casa. pe scurt:

- hamsteru s-a sinucis la 6 luni de la primire: prostu a mancat castraveti desi stia ca hamsterii nu au voie sa manance castraveti

- pisica marca birmaneza – si-a luat lumea in cap – mortii ei de pisica – era insuportabila

- cainele marca metis de lup cu doberman – s-a lasat furat ( l-au pacalit unii cu niste pocnitori – prostu se speria asa de rau de ele ca incerca sa se bage sub un pat care nu avea sub pat)

acum ca o pedeapsa suprema, dupa ce am avut frumusete de dulau in toata regula, m-am procopsit cu un monstrulache marca canis alb, de iti vine sa-l bagi la microunde de fiecare Paste!

el saracu e funny asa, da e prost de imi vine sa mor de rusine…taman cu asta m-am procopsit si se pare ca e relatia cu cea mai lunga durata….da e ok, ca ca si cum as avea un catel, o oaie, o pisica si un hamster, toate intr-un popandau d-asta cret!

proprietaru final

Categorii: inca din frageda pruncie
Tagged: , , , , , , , , , , , ,

crudul adevar

20 octombrie 2008 · Scrieti un comentariu

cum pijamaua de spital a lu bunicu se simt oamenii bine cand mint…bah n-aveti oaie mah!!! asa se face buei!

scalvu’ scarbit

Categorii: Profund cu scarba · inca din frageda pruncie
Tagged: , , , , , ,

steroidul sclavului

30 septembrie 2008 · Scrieti un comentariu

cel mai bun prieten al oricarui sclavuletz tenace este evident cafeaua. aceasta se consuma in cantitati uriase, de obicei cate juma de kil – un kil pe zi, cam la orice ora din zi, atata timp cat nu incepi sa dai in balbaiala, tremurici sau sa simti ca ti-o ia creierul la trap.

cafeaua are la baza si un profund sentiment de altruism – ii ajuta pe ceilalti sa scape cu viata pe parcursul zilei…. te ajuta si pe tine sa scapi cu nervii intacti.

 asemenea prietenii la catarama ai cafelei sunt canile speciale, cani starbucks, pentru ca astea sunt sigurele din ce am gasit je care se inchid ermetic si care te ajuta foarte tare ca atunci cand ajungi pe plantatie sa nu si arati ca un sclav.

cafeaua merge cu tigara, ceea ce o face de treispe mii de ori mai buna decat deja este -  mai putin cand incerci sa le raresti sau cand incerci sa te lasi, sa-mi fut una ce greu e, mai ales ca nu vrei de fapt.

cafeaua te face un om mai bun clar.

dependenta dulce dependenta

Categorii: inca din frageda pruncie
Tagged: , , , , , , , ,

Geriatronii si mersul in viteza

08 aprilie 2008 · Scrieti un comentariu

Pe vremea cand ma zbateam si eu din rasputeri cu razbitul pe cai legale in viatza, adica mai pe timpul falnicei si glorioasei studentii, m-a pus al cu coarne sa ma inscriu la practica la scoala….asta in traducere libera inseamna, mi-e lene de-mi vine sa te bat sa-mi caut eu un loc de practica, asa ca mai bine ii las pa nenorocitii ashtia sa ma aloce!!!

Si m-au alocat…de m-a gasit tot al cu coarne despre care v-am zis mai devreme…in fine, la locul de sacrificat trei saptamani din vacantza de vara, au profitat nemernicii din plin si m-au priponit, precum un catzel de paza la iesirea din niste farmacii, pe care acum am o ura profunda si tocmai d-aia nu merita sa le dau nici numele. Trebuia sa completez chestionare…adik sa agasesz ieshitorii din drogherie si sa ii intreb una alta…intrebari care sa ia maxim 1 minut…..fo 5 la numar…

De ce dracu eu chiar m-am apucat sa stau precum un catel la iesirea din farmacii si n-am stat in cucu meu acasa si sa completez din burta chestionarele nu face studiul acestui post!

La un moment dat din marmacie ies doua senzuale: fiica, la vreo 80 de ani si mama, la vreo 100…in baston amandoua, mergand cu o viteza ametitoare de un pas/ catrolion de ore si eu pun intrebarea: nu va suparati, imi puteti raspunde la 5 intrebari, dureaza maxim 1 minut ( adica mai putin decat va ia voua sa faceti pasul pe care vreti acum sa-l faceti, am gandit cu ciuda pe soarta-mi ostila)…

Geriatricele mi-au raspuns cu glas domol si viteza lenta: Nu putem mama, suntem in…viteza!!!!!!!

De rasul melcilor si al broastelor testoase!

Geriatroana supersonica

Categorii: inca din frageda pruncie
Tagged: , ,

in stare avansata de violentza

23 martie 2008 · Scrieti un comentariu

din ciclul de jocuri care transforma puradeii de 12 ani in viitori sotzi/sotzii iubitori/iubitoare si extrem de candizi si ii ajuta pe sclavuletzi sa nu comita acte cu puternic caracter muribund la adresa Proprietarilor, iata un best of

pentru cei care se cred cu mintea la creieri si la care condenscendentza e in floare, isi pot testa abilitatzile geniale si pe alte genuri….pe albino black sheep….

Categorii: Ce e rau si lui D-zeu ii place! · inca din frageda pruncie
Tagged: , ,

Emotzii de intersectzie

18 martie 2008 · Scrieti un comentariu

Agitatie mare pe tarla…sclavuletzi bezmetici care alergau alalici in toate partzile ca sa rezolve cat mai multe ogoare, astfel incat Marele Proprietar sa faca portofelu gras pentru petrecut vacantze relaxante si lipsite de griji pe campii mai roz si mai dragutze decat aistea de pe la noi…..Evident, ca oricarui sclavuletz care si-a vandut pielea mai ieftin decat trebuia, una dintre cele mai mizere sarcini mi-a revenit mie…si, de parca nu era de ajuns, sarcina trebuia efectuata cu o masina mare, greu de manevrat… si extrem de vizibila si cu mare vizibilitate in interior….vizibilitate care afecta grav imaginea plantatziei, in cazul in care furnizorul de grosime considerabila a portofelului Marelui Proprietar, ar fi vazut incarcatura……dar sa o luam cu binisorul, ca sa priceapa toata suflarea exact contextul in care s-a petrecut trista si marcanta intamplare.

Sclavagiul consta in:

-         ridicat colete multe, mari si grele dintr-un loc, aflat la dracu in praznic, in curu pamantului…la intoarcere trebuia prestat despre o intalnire cu niste clienti imbecili, in aer liber, intr-un parc de pe traseul de intoarcere din curu pamantului (intalnire la care, nu stiu de ce, da’ Marele Proprietar se astepta sa arat uman in conditii de “tocmai am carat colete multe, mari si grele si am jonglat prin juma de capitala”) si continuat ruta salbateca si foarte aglomerata pana la plantatzie, unde urma sa depun coletele multe, mari si grele.

Dilema consta in:

-         evitarea intersectiei majore de langa locul de intalnire cu furnizorul de cascaval pentru Proprietar, in scopuri de pastrare a integritatii plantatziei si mentzinere constanta a smantanirii cascavalului in portofelu’ Proprietarului (v-am mai spus aia cu coletele care nu trebuiau vazute….in fine munci calificate si necesare de studii inferioare liceului)….

Punctul culminant:

-         in scopuri de pastrat anonimatu si de ajungere la timp la locul in aer liber, ocolesc jumatate de cartier….. insotitoru’ de bord, fiinta de sex feminin, complet Printzesa, ma uimeste cu rute ocolitoare complet necunoscute omului, si, cu zambetu pe fatza mai mare decat tzatzele lu’ pamelutza, ajung in plina glorie exact in intersectia pe care trebuia sa o evit….cu cinspe minute inainte de marea intalnire…… deci timp destul sa fentez semaforul, sa iau curba la stanga si sa ascund marele gigant pe care il conduceam in masa de titiuri din parcarea de mai incolo de locu de intalnire…..

-         fentez semaforul, ma aflu in drum spre curba la stanga, vad scuarul din calea mea, mare ca dracii aia rai

-         din dreapta vine un taximetrist care imi face loc sa trec…eu, cu ironie si talente de om cu dexteritati superioare ii fac semn sa treaca si am impresia ca avem amandoi loc: eu pe banda doi, el pe unu….talentele mele cu dexteritati superioare nu s-au inselat niciodata mai tare, caci loc aveam, daca eram pe jos…

Si acum: mai shtitzi scuarul ala mare ca dracii aia rai si inalt ca si coloana infinitului?!….ei bine, imaginati-va ca marele gigant l-a incalecat, a trecut peste el si a ramas 10 cm mai incolo, suspendat pe una din boduri…suspendat la propriu, caci bordura era fix sub masina, mai spre roata din spate asha….

Desfasurarea actiunii:

-         nu numai ca nu am evitat intersectia respectiva, am ramas in plina intersectie cu un logan dric ( a.k.a “marele gigant”) cocotat pe o bordura, cu toate coletele pe care furnizoru ala de cascaval nu trebuia sa le vada in toata splendoarea lor expuse prin geamurile alea morbide ale loganului dric

-         buenn…ma dau jos, constat paguba, constat si pana aferenta si ma umplu de ura instantaneu….Printzesa coboara si ea, ca o floare, si se ofileste cand isi da seama de situatie si de riscu aparitiei furnizorului de cascaval al Proprietarului sau chiar a Proprietarului in sine….chem niste gagii in toata deplinatatea fortei lor masculine (niste mosi la fo 60 de ani, care se oprisera curiosi sa vada cum o rezolv p-asta), ridicam dricu, scoatem bordura si dau sa plec mai departe…..toti ochiosii aia exegetzi care se aduna la astfel de intamplari mai-mai sa se puna in fatza mea, doar ca sa nu plec pe pana, ca stric cauciucu….eu nu stiam cum s-o sterg mai repede din rolu de vedeta de intersectie si lor le ardea de cauciuc….

-         parasesc locu faptei, ma ascund in parcarea apropiata, chem un agarici ramas in pana pe partea ailalta, sa efectueze manevrele de porceala a hainelor pe care le presupune schimbarea unui cauciuc vatamat, ii dau de-o bere la vara si exact cand ma faceam ca ma curat pe labe de tot incidentu, ochii-mi mirati vad doua lucruri absolut mirabile si incredibile: Printzesa, care dupa ce desfacuse un cric de la locul lui complet curat, din interiorul dricului se spala pe manushitzele-i perfect cremuite, cu unghiutzele impecabile in bartamai baltoiu infect (ce-o fi fost in creierii ei???!!!! ca aveam servetele umede in masina…da nu i-am spus) si Marele Proprietar parca exact langa noi….

Deznodamantul:

Sub amenintzarea unei vietzi de cosmar, Printzesa a tacut malc si am hotarat impreuna sa schimbam putzin versiunea in ochii Marelui Posesor, in vederea explicarii penei si a capacului rupt de la roata: era o groapa pe mijlocul drumului, acoperita cu apa, singura groapa cu apa, din tot Bucurestiul mai uscat decat Sahara….groapa care s-a dovedit a fi fooooaaaarte adanca, atunci cand am dat in ea….. 

O mica mentiune de final:

intalnirea atat de neasteptata a dricului cu bordura gigant nu se bazeaza pe lipsa unor dexteritatzi in ale manevratului de volan….nu, categoric nu! Emotiile au fost de vina…emotzii cauzate de faptu ca in decurs de doua saptamani am reusit sa fac buba mare la titiul dragutzel, proprietatea sclavului in culpa, si sa gasesc Marele alb bubulit in parcare (de data asta chiar n-am avut nici un amestec…pe bune!!)

Categorii: inca din frageda pruncie
Tagged: , , ,

Nu fumatzi iarba, calcatzi-o!!!! Partea 3

10 martie 2008 · Scrieti un comentariu

acu dracu tot drac, cu cat incearca mai tare si nu-i iese cu atat se incapatzaneaza mai abitir sa persiste…si cum insistentza e mama premeditarii, am hotarat, de fapt cunoshtintzele experte in ale rularii si mai nou in ale achizitziilor, s-au hotarat sa rupa siru ghinioanelor si m-au surprins cu o spontana… o intalnire pe nv cu o muiere ametzitoare noua….alta rasa, alt miros, alta aproximare de cantitatzi.

miroseam succesul cand m-am apucat sa trag cu determinare de reushita din filtrul lui Mari. desi avertizment initzial a existat: sa nu fim barbari, ca astea-s tari rau, bah!!! pai cum sa mai cred cunoshtintza dupa partea 1 si partea 2 a poveshtii…in gandu meu mi-am zis: fraierilor, facetzi voi cum credetzi, ca eu vreau creieri pulbere….si din trei fumuri pofticioase, lacome si maxime, pulbere am fost…..

am descoperit cum sa ma imbat fara sa duhnesc ca o damigeana. am descoperit cum creierii pot sa faca sport si inca nishte mishcari foarte ampleee….adica sus jos-uri de erau ca o pista de bowling cu ochii pe post de popice….

am incercat sa articulez cuvinte si imi iesheau altele, am incercat sa explic o gluma care m-a amuzat 5 ani….a devenit o adevarata filozofeala de 10 min….

am incercat sa imi controlez mishcarile schizo-paranoico-duse cu pluta de leganare ushoara stanga dreapta, fatza spate ….si aici s-a rupt filmu. cu cat eu incercam mai mult sa imi recapat echilibrul sau macar o urma vaga a lui, cu atat respectivu (echilibru) se ducea pe campii mai vesele si mai indepartate de realitate…lasand loc: tam-tam: panicii….dupa atatea premeditari, atatea incercari eshuate, nirvana mea se ducea pe apa dambovitzei in vreme de seceta…

cum dreac fac sa-mi tzin capu drept, mainile au o viatza proprie, de ce nu se duc spre paharu ala??…si inima incerca sa-mi spuna ceva, prin morse….creieru, ma paraseshte, s-a hotarat, gata, o ia la trap??….daca pleaca si fac comotzie cerebrala…daca eu fac comotzie si nimeni nu o sa observe pentru ca sunt prea amuzatzi de degetele lor….ce tot zice cunostintza asta a mea ca sunt verde????ce palaria bunicii are o obsesie sau e tampit???

cam asa am tinut-o, numai pe panta veseliei care a culminat cu o varsare de matze crunta si apoi cu un drum spre casa pe 7 carari cum n-am facut in viatza mea…partea buna: era pentru prima oara cand puteam sa stau fara griji si sa dau bot in bot cu orice vecin: nu duhneam a alcool…deci era ok….shlafan, buf!!!

toata patrunderea, ca n-a fost nici calatorie, nici excursie (ca astea necesita mai mult timp) in lumea femeilor halucinogene a durat 45 de minute….de comotzie shi mai mult de nu.

fratzi, copii, mame si piratzi….nu fumatzi, calcatzi iarba, ca altfel riscatzi sa va comotzionatzi…..(cat genialism in stare gema, pupa-m-as)!!!! :)

the end!!!

Categorii: inca din frageda pruncie
Tagged: , , ,

Nu fumatzi iarba calcatzi-o!!!! Partea 2

09 martie 2008 · Scrieti un comentariu

buennnn, povestisem eu, pe vremea cand eram mai in florea varstei, adica ieri, despre pofta mea si a cunostintzei mele de a face trasnai nefacute, de  a ne trai viatza de liceu care s-a terminat nefast cu moartea subita prin demascare a oricarei pofte de integrare in halucinogen…..mai ziceam ca va urma….

evident ca dupe acel trist eveniment in care cel mai mult a avut de suferit pretenul despre care crescatorii de odrasla cred si in ziua de azi ca are probleme cu erectzia, nu mi-am potolit pofta de femei mirifice care itzi sucesc mintzile (Mari)….si am zis las-o dreac domne, hai sa mai incerc odata…..

de data asta cu alte cunostintze, mai multe la numar, putzin mai pricepute in premeditare de acte cu iz de ilicit, pentru ca de data asta chiar ne-a ieshit….ne-am adunat 4 creiere dornice de zbucium interor intr-un apartament si am lasat cunohtintza experta in rulare sa ruleze ce e de rulat la femeile halucinogene……acum, doar nu eram eu expertul de serviciu ca sa il contrazic pe om atunci cand a pus prea putina iarba in tutun….i-am zis odata ca eu, dupa experientza aia complet eshuata despre care v-am povestit deja, chiar cred ca ar trebui mai multa feminitate in tigarea aia…cunoshtintza experta in rulare a zis ca “e bineee maahhhh” si a continuat….la scurt timp, pentru ca expertzilor in rulare nu le ia mult sa ruleze tzigarile cu accente de feminitate, ne-am pus pe treaba…si am trebit, am trebit si am trebit, pana ne-au ieshit ochii din orbite tragand din pipe si sperand sa simtzim efectul mult ashteptat, mult cautat si mult premeditat, in cazul meu…..dreac, nimic…a, da nimic, nici cel mai fad efect de suceala de creieri, macar de mintzi, macar de ochi sau de sprancene sau cel mai mic fel de suceala…un zvac macar…nimic…..ni se latzisera ochii numai cate ne uitasem unii in ochii altora sa ne verificam dilatarea, care era acolo, dar era atat de mica incat nu o vedea nimeni….

efectul halucinogen inexistent nu a fost totushi efectul distractziei, care a fost declanshata mai mult de lipsa efectului…

cu premeditare, fara premeditare, cunoshtintze experte sau dadaloaice, efect oha….

va urma!!!!

Categorii: inca din frageda pruncie
Tagged: , , , , , ,

Nu fumatzi iarba calcatzi-o!!!! Partea 1

08 martie 2008 · Scrieti un comentariu

Prin clasa a doishpea am hotarat ca am o viata total anosta….terminam liceul si nu facusem toate trasnaile posibile pentru varsta aia….drept pentru care am hotarat, impreuna cu una din cele mai digerabile cunostinte ale mele sa ne punem pe facut d-alea nefacute si sa fumam niste iarba…Punem mana de la mana, facem rost de bani, gasim locatie, stabilim data: dupa ultima proba de bac, pe care aveam sa o sarbatorim mergand la un ceai dansant apoi sa prestam activitati ilicite si care se lasau cu efecte puternic perturbatoare….stabilim chiar si un program pentru aceasta desfasurare de fortze Scris despre cele trebuincioase in vederea promovarii la ultima proba, dracu mai stie care a fost, mers acasa in vederea relaxarii neuronilor, pornit catre ceai dansant, oprit pe drum, ridicat marfa de la dealer, mers la ceai, mers la locatia prediscutata pentru consumul substantelor cu efecte vesele. Totu a decurs conform premeditarii, mai putin partea cu ajunsu in locatia prestabilita pentru consumul de iarba….am considerat ca am atins culmea necesarului de halucinogen prin cantitatea de bauturi consumata la dansanta, drept pentru care am amanata intoxicarea plamanilor si afumarea creierului pe seara urmatoare, aceeasi ora, acelasi loc. Pentru siguranta, atat psihica, dar mai ales fizica, substanta cunoscuta si sub numele feminin Mari a fost luata la domiciliu de cunostinta cu care planuisem totu atat de in detaliu, sub pretextu ca oamenii aia care sunt extrem de curiosi si au obiceiul sa iti mai caute prin buzunare sunt prea curiosi in ceea ce ma priveste si foarte maleabili in habitaclul cunostintei. Curiozitatea care a omorat pisica a dat ghes crescatorilor cunostintei…acestia au verificat minutios tinuta mai sus numite cunostinte si ce au gasit: dovada premeditarii noastre: cele doua femei halucinante, rulate sub forma unor tigari fara filtru, intr-un pachet de Marlboro rosu…..veselia care se citea pe chipul lor cand a dat cunostinta mea ochii cu ei la trezire nu poate fi exemplificata decat fizic (intr-o cusca cu lei ramasi fara bobo bun)….crescatorii de cunostinte, stapanind arta oratoriei la perfectie s-au lansat intr-o predica de cateva ore al carei scop final era acela de a afla daca ce aveau ei in fatza erau intr-adevar femei halucinogene (Mari) sau nu…..acu doar nu credeti ca eu am cunostintze atat de proaste incat sa confirme ipoteza asta…nuuu, in lunga oratorie specifica crescatorilor, cunostinta a gasit o explicatie….tigarile afrodisiciace ale unui prieten comun care avea probleme cu erectia…… Daca au crezut sau nu crescatorii de odrasla sub forma de cunostinta a mea explicatia, nu stim nici pana in ziua de azi….insa cele doua femei halucinogene ne-au fost confiscate si odata cu ele ne-a fost confiscata si pofta de trasnai nefacute in liceu….. Va urma!!!!

Categorii: inca din frageda pruncie
Tagged: , ,

Superstitii cu parfum de atentionari

28 februarie 2008 · Scrieti un comentariu

Nu stiu daca exista vreo superstitie sau vreo zicere cu incarcatura ramolitica despre persoanele care se nasc mai putin normal decat restu, insa stiu ca eu atunci cand a trebuit sa ma nasc nu am imbratisat gandul cu o incantare prea mare. Drept pentru care mi s-a parut absolut perfect si normal, ca inca de atunci, sa-mi bag un picior in lumea asta, dupa care si pe al doilea….acesta este si motivul pentru care maica-mea nu a avut parte de nasterea aia normala pe care o visa. Evident ca nu a avut parte nici de noptile linistite si zilele calme pe care le spera orice mama cu minte la creieri…ca doar daca mi-am bagat ambele picioare in lumea asta inca de pe patu de spital, nu credeti ca atitudinea miserupista a incetat odata cu stabilirea in domiciliul stabil pe care aveam sa-l numesc casa atunci cand am inceput sa-mi articulez gandurile in cuvinte…nuuuuu!!!! a continuat cu un dispret considerabil vizavi de taica-miu, pe care inexplicabil, nu-l puteam suferi si la care urlam ca din gura de sarpe cand ma lua in brate si apoi la mai toata lumea care incerca sa ma atinga….problema este ca nici acum nu prea suport sa ma atinga lumea…..mai ales noul Trepadus al colegei, caruia era sa-i rup o laba cand a incercat sa ma bata barbateste pe spate!Oare de ce nu exista o superstitie ceva care sa sune cam asa: persoanele care si-au bagat picioarele in lumea asta nu suporta sa fie atinse, asa ca viitori interactionari cu astfel de persoane, aveti grija, posibile fracturi de membre!!!!

Am spus!

Categorii: inca din frageda pruncie
Tagged: , ,