normalul zdruncinat

putu maximal al filosofiei

Mana cereasca

decretul pentru noiembrie si decembrie viitoare

imunitate diplomatica – pentru ca uneori simt nevoia acerba sa ma joc de-a soldatu american si sa conduc absolut neglijent, cu talpa piciorului drept lipita de covorasul stramb de la Proprietatea Personala, in preajma pietonilor nesimtiti…nu sariti in sus, nici soferii cu stratu de sorici cat casa nu sunt exclusi!

imunitate a organismului – pentru ca nu rar mi se intampla sa vreau sa ma joc frumos cu diverse “otravuri”, dorindu-mi in acelasi timp ca numarul de neuroni sa-mi ramana constant (P.S. – cica la o betie mor 10.000 de d-aia mici de fac pe cunoscatorii)

imunitate emotionala – pentru ca nu exista nimeni si nimic, in afara de persoana care tasteaza acest text (si poate si crescatorii de profesie, dar sa nu exageram ca li se urca la cap), evident, care sa merite orice fel de investire emotionala… de nici un fel/categorie/sortiment…nimic, zero barat, rien, vid, gol, sec, plat, bezna…

basmaua curata

pasul 1:  pozitionarea: asteptand la semafor, perfect regulamentar, doar putin cu botu pe trecerea zebrata.

pasul 2: aparitia: se infiinteaza pe trecere un tuciuriu, care si-a asortat la culoarea-i intunecata un tricou rosu aprins, o posetica atarnata stregareste si postareste pe o parte (macar sa imite o meserie decenta, daca tot nu practica nici una) si o sticla de apa la jumate – nu dam nume ca nu face reclama nimanui, decat tiganului.

pasul 3: deductia logica: tiganul se indreapta in pas normal spre botu tablelor pe patru roti…adrenalina incepe sa pulseze si vad negru in fata ochilor: daca asta imi spala geamurile mor de ura. cand nu aveam stergatoare si as fi dat o lanseta d-alu tata pentru un parbrizac pus pe treaba, nu gaseam nici unu…acu ca am geamu ca lacrima, asta vrea sa mi-l mozoleasca? nici gand.ma apuc, cu ravna si un car de draci, fac semne manuale si craniene cum ca NU vreau asta, apoi dau si drumu la stergatoare sa vada de ce ma joc de-a catarul.

na, acu voi daca vedeti unu negru la intersectie insotit de o sticla de apa, nu va ganditi imediat ca va napadeste pe parbriz????

ei bine, vazand agitatia de la mine din masina, neaosul “indian” s-a oprit din mers si a grait astfel:

“imi bag pula bah, ca traversez, nu vreau sa iti spal geamu” – evident ca nu a fost tiganu atat de politicos, da am mai cenzurat si eu nitel, de amoru artei asa…

noroc chior ca nu a fost mai ofensat, sa imi rupa un stergator si sa ma bata cu el…ca sa aiba si fratii lui ce manca pe viitor.

apa buclucasa

paradoxu sponsorizarii de succes si prostia fara limite

ma urc pe role si purced catre intrarea in parc, dand lin din cele doua picioare stangi din dotare, stanga dreapta.

cand ajung la trecerea de pietoni cu scuaruri multiple pe mijloc si semafoare nesincronizate, ma hotarasc sa nu o iau pe trotuare, pentru ca a avut videanu grija sa nu te poti urca pe ele nici cu scara, d-apoi cu rolele, si ocolesc elegant printre treceri….

apoi in timp ce ma grabeam sa ma bag la adapost ca vine o masina din spate, iau o piatra/groapa sau ce mortii ei era si cad, de la o inaltime considerabila (plus role) fix in cur (asa frumos si perfect drept, la 90 de grade), acolo unde blugii mei rupti nu sunt deloc rupti, insa au potential sa devina foooarte rupti, pentru ca:

va mai amintiti masina care venea din spate…..ei bine, la fel de brusc cum am cazut eu, a franat si soferu, da asta nu l-a impiedicat sa se opreasca cu bara lui din fata fix in spinarea mea dorsala si sa ma impinga, pe cur, caci asa stateam, am stabilit asta deja, putin mai in fata….nu mult, asa putin, o taraiala, dar cat sa existe pericolu sa mi se rupa blugii.

nu va ingrijorati blugii sunt bine…nici macar foarte murdari in fund nu sunt….

in schimb, de la cele doua masaje dorsale primite unu dupa altu, acu am un junghi in coaste si mi-a fost imposibil sa stau pe vreo bancuta in parc.

plimbarea relaxanta si coastele destinse

anihilarea sursei inexistente

sensul care pare ca nu e